Cum si-a gasit Maria curajul in tabara JuKaVa

Povestea Mariei vorbește despre experiența multor copii și a familiilor lor cu taberele. Ție-ți sună cunoscut?

urcati-pe-dealul-website

Maria are 5 ani și urmează să plece pentru prima dată într-o tabără. Nu îi este prea clar cum va fi, chiar dacă părinții i-au povestit despre astfel de experiențe din copilăria lor, păstrând totodată pentru ei unele detalii. Cine a uitat experiența când dirigu’ s-a întors cu nuiaua în camera unde copiii nu mai terminau hărmălaia?

Taberele s-au schimbat mult de atunci, însă… În taberele JuKaVa, de exemplu, trainerii (care au luat locul profesorilor) au experiență în psihologie, iar rata este de un adult la 4-6 copii. Accentul cade nu doar pe experiențe și învățare, ci și pe relația călduroasă copil-adult și dezvoltarea personală a celor mici.

OARE SE VA DESCURCA?

Maria și părinții ei au venit împreună la întâlnirea dinainte de tabără, unde s-au cunoscut cu celelalte familii. Părinții au aflat, cu această ocazie, toate detaliile care îi interesau: cazarea, mesele, transportul, activitățile taberei, formatul zilei și multe altele. Într-o altă cameră, copiii s-au jucat împreună, iar Maria a prins și mai mult curaj. Abia așteaptă să plece cu cele două prietene pe care abia și le-a făcut și cu simpaticii traineri.

Părinții ei însă au niște rețineri. Se tem că poate e prea devreme să o dea într-o tabără. Poate nu o să se descurce. Poate o să aibă probleme cu copiii mai mari decât ea. Poate se vor ciondăni. Poate o să plângă mult. Poate o să vrea să vină acasă. Le este așa de teamă de această plecare, încât de trei zile a devenit subiectul principal seara la culcare, după ce o adorm pe fiica lor.

Și ca să fie totul și mai delicat, fix în dimineața plecării, ca prin minune, Maria-cea-cu-chef-de-mers-în-tabără nu mai vrea să plece neam! Ba chiar începe să plângă. Părinților li se rupe sufletul când pornesc spre locul de unde pleacă autocarul sau când Maria se așază suspinând pe scaunul ei.

E NORMAL SĂ NE FIE DOR

Gașca din autocar e pusă pe șotii. Fiecare stă la locul lui, cu centura de siguranță pusă, dar au loc tot soiul de dialoguri, glume, întrebări, iar trainerii stârnesc cântece și râsete. Unii colegi de scaun joacă X și 0. Cât ai bate din palme, Maria își dă seama că asta este realitatea, nu teama ei și că totul este, de fapt, OK. Așa că se bine-dispune și rămâne cu chef de implicare și distracție toată ziua.

Singurul moment când plânge din nou este în momentul când își sună părinții la telefon, în intervalul orar dedicat special pentru asta.

De altfel, scenariul acesta se tot repetă pe parcursul taberei. Deși Maria se distrează toată ziua și nici nu-i trece prin cap să se întoarcă acasă, atunci când dă telefon părinților, plânge cu sughițuri. Mai plânge uneori și seara, la culcare, dar e absolut normal, iar trainerii JuKaVa au grijă de ea și de ceilalți prichindei. Le alină dorul și stau cu ei până adorm, citindu-le povești. Tuturor copiilor le este dificil la început să adoarmă departe de casa, pătuțul și părinții lor.

Cu toate acestea, copiii au resurse să facă față distanței de cuibul lor, chiar dacă le e dificil (și e normal!). Adesea ei se țin tari în timpul zilei, când sunt prinși de activități și le place ceea ce fac. În schimb, se topesc la auzul glasului părinților, când vine ora de dat telefon acasă. Își dau seama că în sinea lor le este și greu. Iar la acest sentiment se adaugă greutatea resimțită de părinți, care transpare subtil în conversația de la telefon.

MAGIA TABERELOR

Pe lângă vorbele și atenția primită de la traineri, Maria trece oricum printr-o mulțime de experiențe și emoții în tabără. Își descoperă și recunoaște propriile calități atunci când, împreună cu ceilalți copii, își confecționează brățara calităților. Învață despre emoții atunci când face un colaj de ațe colorate, fiecare emoție având culoarea ei.

Conștientizează, cu această ocazie, ce emoții are atunci când plânge (tristețe), când râde (bucurie), când ceva îi provoacă repulsie (dezgust), când ceva o sperie (teamă). Drumeția pe dealuri a încântat-o cel mai tare. A fost ditamai drumul, au urcat cu perseverență și curaj un deal mare și au cules flori și crengi și pietricele, imaginându-și ce calități ar putea împrumuta de la aceste resurse ale naturii.

tufe-urzici-website-corect

“E normal să ne fie greu uneori, se poate chiar să ne doară ceva, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim, putem să fim curajoși și să continuăm.”

Din călătoria asta însă a rămas și cu o întâmplare care i-a displăcut și plăcut în același timp. Pe traseu, i-a prins ploaia și a trebuit să alerge și să se adăpostească la streașina unei case de lemn. Tot jucându-se împrejurul casei, vreo trei copilandri (printre care și Maria) s-au dezechilibrat și au căzut într-o tufă de urzici. Pe ardelenește fie spus: tulai!, doamne, ce-o fost acolo! D’apăi cred că vă puteți imagina urlete și zbierete, pe de o parte, răsete și chițăieli de cealaltă parte.

Maria și-a amintit însă despre vorbele unui trainer: “e normal să ne fie greu uneori, se poate chiar să ne doară ceva, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim, putem să fim curajoși și să continuăm”. Așa că, după câteva lacrimi s-a oprit singură din plâns declarând: “Mă ustură, dar sunt doar niște urzici.”

Au mai urmat povești despre îndrăzneală, despre aventuri, despre acceptare, despre alegeri. Și a mai fost și multă distracție, joacă liberă, o petrecere-n pijamale.

Încet-încet, zilele s-au scurs, a venit ziua plecării, drumul cu autocarul, sosirea în București. Fiecare copil a ajuns cu bine acasă, iar lucrurile au reintrat în normal.

DE ACUM ÎNCOLO…

În final, la întâlnirea de feedback de după tabără, am putut să stăm de vorbă cu părinții Mariei, care s-au minunat să afle despre atâtea lucruri prin care fetița lor a trecut cu bine. Au aflat și ei, cu ocazia asta, că prichindica este mai curajoasă, mai independentă și mai plină de resurse decât se așteptau, fiindu-le astfel mai ușor să-i vadă adevărata ei personalitate.

În acest fel, în taberele JuKaVa, creștem împreună – a crescut Maria, au crescut ceilalți copii, trainerii și au crescut și zâmbetele noastre.

Dacă și tu ești în căutare de motive de zâmbete în familie, te poți înscrie în taberele JuKaVa.