Ce te invata copilul tau despre obisnuinte

– de Cristina Dinu-Popa

Obişnuințele – la fel ca toate automatismele fiziologice dobândite în timp (cum ar fi dusul lingurii de la farfurie la gură) – încep prin a ne face viaţa mai uşoară. Cel puţin pentru o vreme.

LUMÂNĂRILE DIN TORT

Prea multe obişnuinţe sunt dăunătoare sănătăţii fizice şi psihice. La fel cum este şi menţinerea lor în timp, dacă nu le analizăm utilitatea. Să încerc să explic mai simplu.

M-am gândit la asta pe la începutul lui 2010, când Daria, o fetiţă de 4 ani, m-a întrebat: “de ce se suflă în lumânările de pe tort la ziua de naştere?”. Ei bine, în afară de explicaţia veche şi cu accent magic cum că „ţi se îndeplineşte o dorinţă dacă stingi toate lumânările dintr-o singură suflare”, nu am ştiut şi nu ştiu altă explicaţie. Copii au o curiozitate naturală şi pun la îndoială lucrurile care pentru noi sunt obişnuite. Câţi dintre noi nu am uitat să facem asta, lăsându-ne pradă inerţiei şi obişnuinţei? (ca să nu spun comodităţii şi lenei)

Revenind la suflatul în lumânări, nici wikipedia nu ştie să explice prea bine motivaţia din spate. Câţi dintre noi ne întrebăm de unde vine această obişnuită? Ce rădăcini are? Ce sens? Ce simbolistică? Sau suntem ca nişte maimuţele care copiază şi preiau comportamente? Dar mai bine vă las să citiţi cum se desfăşoară un experiment făcut de psihologul american H.F.Harlow.

CELE CINCI MAIMUŢE

Într-o cuşcă cu 5 maimuţe, a fost agăţată o banană de o sfoară şi pusă o scară dedesupt pt ca maimuţele să se poată urca la ea. Nu peste mult timp, o maimuţă a încercat să urce treptele. De îndată ce a atins scara, toate maimuţele au fost stropite cu apă rece. După o vreme, alta a încercat să ajungă la banană folosind scara şi din nou toate maimuţele au fost stropite cu apă. După câteva zile de astfel de întâmplări, nicio maimuţă nu a mai încercat să urce scara – au învăţat că doar aşa pot rămâne uscate şi nu le este frig.

De aici înainte, duşurile cu apă rece au fost eliminate complet din experiment şi s-a trecut la următoarea etapă: la un moment dat, una dintre maimuţele din cuşcă este înlocuită cu o maimuţă nouă. Când vede banana şi încearcă să urce pe scară, aceasta e atacată instantaneu de celelalte maimuţe. Repet, maimuţele nu mai erau udate când atingeau scara. După câteva încercări şi tot atâtea atacuri, maimuţa a învăţat că tentativei de urcare a scării i se răspunde cu bătaie. Aşa că, după o vreme, încetează să mai încerce. O a doua maimuţă a fost înlocuită cu una nouă Şi păţeşte la fel. Chiar şi maimuţa adusă în cuşcă cu puţin înaintea ei a participat la pedepsire cu entuziasm.

Scenariul a fost acelaşi şi când restul maimuţelor aflate iniţial în cuşcă au fost înlocuite, pe rând. La un moment dat, niciuna dintre cele care au fost cândva stropite cu apă rece nu se mai afla acum în cuşcă. Totuşi, de fiecare dată când o nouă maimuţă era adusă şi încerca să urce pe scara interzisă, ea era oprită de celelalte. Altfel spus, maimuţele au devenit în timp gardienii unei reguli cu un scop necunoscut şi, mai mult, neconform cu realitatea.

„PENTRU CĂ AŞA AU FOST LUCRURILE DINTOTDEAUNA PE AICI!”

Uneori preluăm normele şi obiceiurile de la părinţi, de la autorităţi, de la grupurile sociale la care aderăm. Pe altele ni le creăm din nevoia de a face faţă mai bine unor situaţii, dar uităm să renunţăm la ele după aceea, în defavoarea evoluţiei personale.

Ar prinde bine, din când în când, să putem apela la un „buton” cu funcţie de resetare, care să ne ajute să ne gândim la limitările noastre, la obiceiuri, la regulile pe care le urmăm, la lucrurile pe care le facem în mod repetat şi apoi să ne întrebăm care este sensul lor în viaţa noastră. Este ca şi cum am vedea viața prin ochii unui copil curios, care se întreabă neîncetat cum şi de ce se întâmplă lucrurile aşa cum se întâmplă.

CE ALEGEM?

De cele mai multe ori, obişnuintele ne ţin pe loc sau ne încetinesc dezvoltarea. Culmea, chiar şi la nivel neuronal. Făcând sau gândind aceleaşi lucruri în mod repetat, întărim aceleaşi sinapse şi este mai puţin probabil să se formeze unele noi.

Sunt moduri simple care ne ajută să ne ţinem creierul activ. De exemplu, putem alege din când în când o altă rută în drum spre serviciu sau spre casă. Pentru a ne activa ambele emisfere cerebrale, putem merge diferit (cum ar fi în zig-zag :-) ) sau putem face exerciţii cu privirea, mutând-o de la extremitatea stângă la cea dreaptă sau invers. Putem mânca, scrie sau desena cu mâna stângă (sau cu piciorul, dacă suntem mai îndrăzneţi) pentru a ne activa emisfera dreaptă (responsabilă cu creativitatea, intuiţia, inovaţia). Toate aceste acţiuni au în comun cel puţin două aspecte: se împotrivesc obişnuinţei şi pot crea noi sinapse.

RE-SET YOURSELF!

Vă amintiţi de butonul de „resetare” de care vă ziceam mai sus? Să considerăm că el ar activa curiozitatea nativă. Ţinut la îndemână, ne-ar ajuta să chestionăm lucrurile pe care le facem în mod normal şi să stabilim prin propriii ochi dacă mai au sens acum, dacă merită făcute în acelaşi fel sau dacă ar fi mai porivita o schimbare.

Putem să ne întrebăm lucruri mici: „Cât şi ce citesc?”, „Pe unde merg la serviciu?”, „Cum mă spăl pe dinţi?”, „De unde îmi cupar bilete de autobuz sau benzină?”, „În ce fel îmi fac cumpărăturile?”, „Pe care scaun aleg să mă aşez când stau la masă?”, „În ce fel mănânc (uitându-mă la tv, singur, cu cineva, repede, încet)?”, „Ce reguli sau tradiţii urmez în fiecare zi?”.

Există şi întrebări mai profunde: „Care e atitudinea mea faţă de şefi?”, „Cât de mult îmi place meseria mea?”, „Ce mi-ar plăcea să schimb la modul în care mă exprim?”. „De ce încă îmi e teamă să-i dezamăgesc pe părinţii mei?”.

Întreabă-te lucrurile acestea din când în când şi dă-ţi voie să le schimbi sau să le dai sensuri personale normelor, obişnuinţelor, tradiţiilor, relaţiilor tale şi lucrurilor mici pe care le faci în fiecare zi. În felul acesta îţi ţii creierul treaz şi antrenat, îţi conectezi emisferele cerebrale, îţi construieşti noi sinapse şi ai o şansă în plus la evoluţie. Sunt schimbări mici, ale căror efecte se vor vedea în timp, dar vor conta enorm. Depinde doar de tine să ieşi din zona de confort şi să faci lucrurile să aibă sens.

P.s: tu de ce sufli în lumânări?

*articol apărut inițial pe blogul Life after Work