Category Archives: BLOG

Jurnal de atelier: Cum isi construiesc copiii particele de identitate

– text de Alina Plăișeanu

Îmi place foarte mult un lucru pe care l-am observat la copiii care participă la atelierele mele de spontaneitate și improvizație. Că își dau voie să experimenteze și-și asumă această libertate complet.

Nu există corect sau greșit, încerc eu să le transmit. Iar ei chiar surpind esența acestui mesaj. Așa că pornesc într-o explorare activă și spontană a răspunsurilor pe care le dau în situațiile în care îi pune povestea fiecărei sesiuni a atelierului. Iar în procesul ăsta, vă mărturisesc, ies în evidență lucruri interesante.

De exemplu, copiii retrași, care de obicei caută răspunsurile bune sau favorabile, se schimbă când dau nas în nas cu provocarile din timpul atelierului. Poate și fiindcă aici sunt determinați să reacționeze instantaneu și creativ, așa că nu mai au timp să se agațe de gândurile care i-ar face de obicei să stea retrași. Mulți dintre copii se deschid și reușesc, în acest cadru sigur, să testeze limite, credințe personale, fiind încurajați, atât de mine, cât mai ales de ceilalți colegi ai lor, să facă asta.

Îi văd literalmente cum își dezvoltă intuiția și capătă încredere în ea. Și nu doar cei retrași, ci cu toții. Pentru că văd în sfârșit, pe pielea lor, că “uite, funcționează!”. E un soi de validare pentru ei (atât de necesară și normală, de altfel) că ceea ce spun sau fac chiar este OK și încep să-și recupereze din curaj și să-și mai reducă din rețineri.

Genul acela de flow, când nu te mai gândești cum te văd ceilalți și ești tu așa cum ești.

Aș putea spune – și serios, eu însămi mă minunez când văd astfel de lucruri întâmplându-se! – că ajung să acceseze profunzimi ale ființei lor mult mai ușor, depășind aproape pe nesimțite momentele de “nu știu, nu pot” sau de superficialitate. Cum de se-ntâmplă asta?

În căutările mele și-n explorarea domeniului spontaneității și a improvizației, m-am întrebat și eu de multe ori acest lucru. De ce funcționează treaba asta?

Unul dintre răspunsuri este: pentru că își ies din mecanismele lor obișnuite în timp ce sunt angrenați în câte o activitate în care nu e nimeni să-i judece și în care sunt concentrați total. Genul acela de flow, când nu te mai gândești cum te văd ceilalți și ești tu așa cum ești.

Copiii ajung, adesea, să-și contureze, astfel, părticele importante din identitate. Pentru că își dau singuri un răspuns la întrebarea ”cine sunt eu?”. Și cum toată treaba se întâmplă în grup, se fac auziți și văzuți, iar ceilalți pe bune ascultă și validează.

Cât de des li (sau ni) se întâmplă asta în viața reală?

JuK-Ateliere: Cum a fost in octombrie

Toamna s-a așezat, frunză cu frunză, în straturi colorate pe la fereastrele fiecăruia. Așa am început și noi să așezăm, experiență cu experiență, noi ediții ale atelierelor JuKaVa și noi concepte de ateliere pe care abia ce le-am lansat și la care vă invităm și pe voi.

Ne-am distrat din plin, dar am și învățat o mulțime de lucruri, părinți și copii deopotrivă. Iată câteva dintre lucrurile pe care le-am făcut în ultima vreme:

 

EXPLOZIA DE SENZAȚII

Ne-am jucat, am învățat, ne-am relaxat și ne-am concentrat pentru a explora materiale surprinzător de accesibile, dar cu o tonă de proprietăți utile dezvoltării motricității fine și tuturor simțurilor, la atelierul Colțul Senzorial.