– de Cristina Dinu Popa
Îmi e foarte dificil să-mi păstrez răbdarea, uneori. Iar atunci când mi se golește rezervorul, încep să-mi mișc degetele, găsesc lucruri cu care să le ocup, mă joc cu paharul, iar uneori, în cazurile grave de pierdere a răbdării, pur și simplu simt că mă mănâncă pielea!
Anul trecut, într-o dimineată răcoroasă de la finalul lunii septembrie, în timp ce tot orașul incă dormea dus și avea să mai doarmă câteva ore, eu tocmai încuiam ușa apartamentului, coboram tiptil treptele, trăgeam un căscat moale și urcam, cu oareșce strângere de stomac, în masină. Urma un drum de 8 ore de-a curmezișul Carpaților, din București pană aproape de Cluj, la un retreat de 10 zile unde urma să înlocuiesc toate cuvintele mele – și credeț Continue reading Incursiune in valea rabdarii, de mana cu Erus